Copilarie trecuta prin sat...

Azi de dimineata am fost sunata de cea mai veche prietena pe care o am, de cand ne-a facut mamele noastre pe acest pamant...vacantele numai impreuna le-am petrecut doar in timpul scolii eram despartite ca fiecare avea programul sau...asa...si sa nu deviez de la poveste imi spune ca a fost la tara, adica acolo unde ne-am petrecut vacantele...si imi spune cat de pustiu este, stiu, si eu am fost si mi s-a parut un sat fara culoare...un sat trist...singur...oare de ce? Am fost o generatie de copii care atunci cand ne intalneam stia tot satul..cantam...radeam...si multe altele...acum...e gol...mai vezi cate o batranica ca merge sa isi cumpere paine...seara nici becurile nu se mai aprind ca alta data...ma gandesc ca dupa ce nu ne-am mai dus acolo parca a murit ceva...nu stiu si nici nu pot sa va explic cat de trist pare satul. Copii doar sunt dar nu mai iasa pe "drum" cum spuneam noi ca ieseam seara dua ce ne terminam treburile gospodaresti ca doar si noi ajutam la ceea ce insemna munca pe camp chiar daca eram copii dar seara tot ne intalneam...copii care mai sunt pe acolo nu iasa...oare de ce? 
Imi aduc aminte ca duminica ne intalneam la Biserica din sat care este din anul 1788 si satul care se numeste Teiu este situat la poalele unor coline mici si dealuri care coboara din Muntii Poiana Rusca pana la valea Muresului si despart Ardealul de Banat. ... sa va arat si cate-va pozici de la Biserica din sat.

 

Asta e facuta poza de mai sus pentru ca pe ulita pe care se afla Biserica noi o numim ulita mare si e o panta buna de urcat iar daca mergi pe ulita si ajungi pe deal ... te poti intoarce pe ulita mica unde iarasi dai de casile din sat. Satul este ca un pom mare la cum sunt ulitele. 

 Asta e facuta din poarta Bisericii.
Multe sunt de povestit de acel sat care...o data era plin de viata iar acum...case pustii...oameni mai putini...copii nu mai sunt atatia...si totusi a ramas un sat frumos...

ficamea in prag la strabunica ei, la varsta de un an si 4 lunite a prins pisicuta, saracuta de ea ca n-a scapat de manutele micutei mele :) 
        Cand era vreo sarbatoare...de dimineata ne imbracam frumos sa nu o facem pe bunica "de menune" cum spunea si spune si acum si ne "ciceam" coditele si mergeam la Biserica dupa care ne intoarceam acasa, luam masa impreuna si ii spuneam ca plecam la "Champing" care este situat cam la 2 km distanta si ne schimbam tot in haine bune ca de nu ne "bahulea" bunica de nu ne vedeam adunate ... si la ora 13 cel tarziu eram adunati cu totii in gura ulitei si plecam spre Champing ... dar pana acolo ne auzea satul stiau ca suntem in siguranta ca atat de tare cantam ca ne mai "ocarau" lumea din sat la cat eram de galagiosi...cand ajungeam innapoi in sat primul lucru trebuia sa mergem sa mancam iarasi ca era aproape seara si apoi nu ne mai prindea la masa pana seara tarziu...eeeee si daca ne mai scapam si mai spuneam cate o prostie ne stia tot satul :)) aveam pe o batranica care tragea cu ochiul peste gard si pe noi ne enerva la culme ca avea ce povesti a doua zi cand se intlneau de dimineata la colectat laptele...acum imi vine sa rad ca ne era si draga asa rea cum era , nu stiu daca mai traieste dar si daca ar trai m-as duce sa ii sarut obrajii imbatraniti .
         Eu si prietena mea fiind de aceeasi varsta ne intelegeam de minune....si daca ne supara cineva ne tineam parte una la alta si ne spuneam secretele una la alta care ni se pareau atat de importante la varsta aceea...
Cand am vorbit cu ea la telefon am zis ca ne vom pune ambitia si sa-i adunam pe toti cei care am crescut pe pamanturile acelea si sa ne intalnim intr-o seara cu totii cum ne intalneam alta data...chiar ar fi o idee buna sa ne revedem si sa incercam sa radem ca alta data...desii multe s-au schimbat...fiecare am pornit pe un alt drum , altii realizati...cu familie...altii nu...altii plecati prin straintate...altii au ramas pe aici sa isi caute un rost in viata.
         Sunt convinsa ca fetita mea nu va avea o copilarie la fel ca a mea...o copilarie asa ca la carte...cum spunea Ion Creanga...in satuc...si pentru ca parintii mei nu mai sunt pe aceasta lume si pentru ca parintii sotului traiesc la oras...sunt slabe sanse sa o vad si pe ficamea de dimineata pana seara in aer curat...cu lapte proaspat de vaca ... cu apa de fantana....cu picioarele goale prin pamant....ce a fost o data nu va mai fi....