Copii

   Noi suntem copii si la randul nostru avem copii.

Parinti din lumea intreaga se zbat pentru viitorul copiilor, se zbat pentru ai oferi tot ce e mai bun pentru copiii lor, un parinte isi priveste copilul ca pe o realizare , ca pe o comoara si se uita la el ca la un miracol ce poate exista pe acest pamant. Desii din pacate sunt si oameni ai caror sange nu este rosu, au un sange argintiu care nu are nici o culoare, care nu au constinta sau sunt adusi in situatii sa isi omoare copii cu sange rece, e trist...foarte trist. De cate ori ma uit la cate se intampla in lumea asta cu copiii abandonati prin gunoaie...abandonati ...cum se numesc acei oameni? Si asta ma refer direct la femei...cum se numesc? Sa nu le dam nume, sunt mame...hm...mame...nu e bine spus ... ca nu sunt mame...nici animale ca e prea dulce sa le spunem asa, animalele isi apara puii si totusi nu le dam nume...nu avem asa ceva... Lacrimez cand vad un copil mic si neajutorat, ce vina au acesti copii? Nu, nu vreau sa intristez pe nimeni, incerc sa incurajez mamele sa-si ocroteasca copiii si chiar daca nu este situatie financiara sa ii tina aproape de suflet, sa ceara un ajutor numai sa nu isi lase copiii pe drumuri. Am cunscut un caz, un caz real, nu o pot numi prietena, e o femeie, femeia X care nu are nume, ca nu stiu ce nume sa ii pun. A ramas insarcinata si a nascut la un spital unde a fost incurajata de asistenete sa dea copilul pe maini straine chiar daca...m-am zbatut sa nu isi lase copilul...am incercat din rasputeri sa ii fac un bine. S-a intamplat asa...am tinut legatura cu ea si am incercat sa ii explic ce inseamna un copil pe lumea asta...i-am promis ca o ajut sa isi creasca copilasul, atunci cand a nascut mi-am dus fetita la gradinita si am umblat de nebuna prin tot orasul si de la tetine la scutece...cadita ... hainute...si cand i-am dus o parte din ele la spital m-a imbucurat sa imi spuna ca alapteaza pe baietelul care il nascuse si i-am spuns ca voi veni si ii voi aduce mai multe lucruri si o voi ajuta in continuare chiar voi sta cu cel mic ca ea sa poata sa mearga la serviciu...cred ca am greist, am pus suflet si cand am ajuns acasa m-a sunat si mi-a spus ca l-a dat. CUM????? Nu imi venea sa cred am crezut ca pica cerul pe mine, am crezut ca pic din picioare, l-am sunat pe sotul meu sa ii spun , se scarbise si el ca barbat de ceea ce auzise, nu ne venea sa credem, cale de intoarcere nu mai era, chiar daca i-am propus sa ii crestem copilasul. E pacat ca un an de atunci si cu suspine ma gandesc si acum la cel mic. Am auzit ca ea vrea sa isi faca un rost in viata dar copii ea nu va mai face. Deci o mai numim mama? Sau femeie? Nu, nu pot spune asta, nu are nume.

Ma uit la fetita mea si cand o mai critic o fac din iubire pentru ea, chiar daca ma doare sufletul dar incercam sa ii aratam dragostea nostra nu prin ai cumpara jucarii, trebuie sa inteleaga ca nu asta e iubire, iubirea noastra pentru ea este ca am aduso pe lumea asta cu dragoste si o protejam din dragoste.

Eh si iarasi ajung sa ofetez ca ma gandesc ca nu toate femeile suntem asa...nu putem fi perfecte si eu gresesc.

Cine are constinta sa mai dea si la altii...altele...vorba vine sa le dea, sa incercam sa incurajam cat mai multe persoane din jurul nostru, de multe ori o vorba face minuni!