Satuc

          Pentru ca tot v-a placut atat de mult povestea despre ceea ce a insemnat cu totul satul copilariei m-am gandit sa mai spun cate-va vorbe despre satul in care am copilarit.
          Satul se numeste Teiu, comuna Lapugiu din judetul Hunedoara si dupa cum am mai spus este situat la poalele unor coline mici si dealuri care coboara din Muntii Poiana Rusca pana la valea Muresului si despart Ardealul de Banat. 
         Satul in prezent este alcatuit din 113 de gospodarii si are aproximativ 200 de persoane.

      Am adaugat cate-va pozici in videoclipul de mai sus.



        

Copilarie trecuta prin sat...

Azi de dimineata am fost sunata de cea mai veche prietena pe care o am, de cand ne-a facut mamele noastre pe acest pamant...vacantele numai impreuna le-am petrecut doar in timpul scolii eram despartite ca fiecare avea programul sau...asa...si sa nu deviez de la poveste imi spune ca a fost la tara, adica acolo unde ne-am petrecut vacantele...si imi spune cat de pustiu este, stiu, si eu am fost si mi s-a parut un sat fara culoare...un sat trist...singur...oare de ce? Am fost o generatie de copii care atunci cand ne intalneam stia tot satul..cantam...radeam...si multe altele...acum...e gol...mai vezi cate o batranica ca merge sa isi cumpere paine...seara nici becurile nu se mai aprind ca alta data...ma gandesc ca dupa ce nu ne-am mai dus acolo parca a murit ceva...nu stiu si nici nu pot sa va explic cat de trist pare satul. Copii doar sunt dar nu mai iasa pe "drum" cum spuneam noi ca ieseam seara dua ce ne terminam treburile gospodaresti ca doar si noi ajutam la ceea ce insemna munca pe camp chiar daca eram copii dar seara tot ne intalneam...copii care mai sunt pe acolo nu iasa...oare de ce? 
Imi aduc aminte ca duminica ne intalneam la Biserica din sat care este din anul 1788 si satul care se numeste Teiu este situat la poalele unor coline mici si dealuri care coboara din Muntii Poiana Rusca pana la valea Muresului si despart Ardealul de Banat. ... sa va arat si cate-va pozici de la Biserica din sat.

 

Asta e facuta poza de mai sus pentru ca pe ulita pe care se afla Biserica noi o numim ulita mare si e o panta buna de urcat iar daca mergi pe ulita si ajungi pe deal ... te poti intoarce pe ulita mica unde iarasi dai de casile din sat. Satul este ca un pom mare la cum sunt ulitele. 

 Asta e facuta din poarta Bisericii.
Multe sunt de povestit de acel sat care...o data era plin de viata iar acum...case pustii...oameni mai putini...copii nu mai sunt atatia...si totusi a ramas un sat frumos...

ficamea in prag la strabunica ei, la varsta de un an si 4 lunite a prins pisicuta, saracuta de ea ca n-a scapat de manutele micutei mele :) 
        Cand era vreo sarbatoare...de dimineata ne imbracam frumos sa nu o facem pe bunica "de menune" cum spunea si spune si acum si ne "ciceam" coditele si mergeam la Biserica dupa care ne intoarceam acasa, luam masa impreuna si ii spuneam ca plecam la "Champing" care este situat cam la 2 km distanta si ne schimbam tot in haine bune ca de nu ne "bahulea" bunica de nu ne vedeam adunate ... si la ora 13 cel tarziu eram adunati cu totii in gura ulitei si plecam spre Champing ... dar pana acolo ne auzea satul stiau ca suntem in siguranta ca atat de tare cantam ca ne mai "ocarau" lumea din sat la cat eram de galagiosi...cand ajungeam innapoi in sat primul lucru trebuia sa mergem sa mancam iarasi ca era aproape seara si apoi nu ne mai prindea la masa pana seara tarziu...eeeee si daca ne mai scapam si mai spuneam cate o prostie ne stia tot satul :)) aveam pe o batranica care tragea cu ochiul peste gard si pe noi ne enerva la culme ca avea ce povesti a doua zi cand se intlneau de dimineata la colectat laptele...acum imi vine sa rad ca ne era si draga asa rea cum era , nu stiu daca mai traieste dar si daca ar trai m-as duce sa ii sarut obrajii imbatraniti .
         Eu si prietena mea fiind de aceeasi varsta ne intelegeam de minune....si daca ne supara cineva ne tineam parte una la alta si ne spuneam secretele una la alta care ni se pareau atat de importante la varsta aceea...
Cand am vorbit cu ea la telefon am zis ca ne vom pune ambitia si sa-i adunam pe toti cei care am crescut pe pamanturile acelea si sa ne intalnim intr-o seara cu totii cum ne intalneam alta data...chiar ar fi o idee buna sa ne revedem si sa incercam sa radem ca alta data...desii multe s-au schimbat...fiecare am pornit pe un alt drum , altii realizati...cu familie...altii nu...altii plecati prin straintate...altii au ramas pe aici sa isi caute un rost in viata.
         Sunt convinsa ca fetita mea nu va avea o copilarie la fel ca a mea...o copilarie asa ca la carte...cum spunea Ion Creanga...in satuc...si pentru ca parintii mei nu mai sunt pe aceasta lume si pentru ca parintii sotului traiesc la oras...sunt slabe sanse sa o vad si pe ficamea de dimineata pana seara in aer curat...cu lapte proaspat de vaca ... cu apa de fantana....cu picioarele goale prin pamant....ce a fost o data nu va mai fi....

Sunt roman si vin sarbatorile

Sunt roman. Asta spune totul, ne zbatem pentru tara noastra chiar daca vremurile grele ne apasa, noi, credinciosii spunem "suntem incercati de Dumnezeu" pai chiar suntem si poate ca asa ne dam seama ca prin ura si prin violenta nu o sa avem liniste si pace pe acest pamant. Si eu la randul meu sunt o pacatoasa, toata lumea traieste in pacate, ca tot am intrat in postul Pastelui...hai sa incercam sa vedem sarbatoarea cu ochii de copil... Cand suntem la varsta la care nu intelegem ce reprezinta fiecare sarbatoare suntem cei mai fericiti, parca am fi anesteziati de lumea asta rea...copii cand aud ceva de genul "mai este putin si vine iepurasul" sunt cei mai fericiti...cel putin ficamea cand ii spun ca deja o vede pe geam se vede pe fata ei o expresie de bucurie si parca i se lumineaza fata...de multe ori imi vine sa rad cand face cate o prostioara ii spun ca o vede iepurasul, ca nu ii mai aduce nimic, o vad cum incearca sa isi revizuiasca comportamentul , ma topesc cand ii vad cat de mult se bucura... imi aduc aminte cand eram noi copii si asteptam sarbatorile sa concuram cu ouale, ale cui sunt mai tari , uf si ce necajiti eram cand ni se spargeau...si asteptam sa vina baietii cu udatul cum e obiceiul pe la noi , ne imbracam cu cele mai bune haine si asteptam nerabdatoare sa ne bata la usa, cand iepurasul venea cu dulciuri parca erau cele mai bune, nu ne gandeam ca mama ne-a cumparat poate aceleasi chestii ca deh...de la iepuras era mai bun :)) si ce poti spune ca nu e asa? Cand ne trezeam dimineata si ne spalam repede pe fata sa putem lua Pasti si ne puneam cu totii la masa sa ciocnim ouale si sa luam masa imrepuna...ce vremuri frumoase...copilarie frumoasa.

  Acum ca am crescut ma uit in jur si lucrurile nu mai sunt la fel, am crescut in minciuni, cum spun altii, e cam urat spuns...multi nu sarbatoresc Sf. Pasti si atunci la ei nu exista Iepurasul si nici mosii de la sarbatorile de irarna...ne-am confruntat cu asemenea cazuri la gradinita si ficamea a venit revoltata acasa sa imi spuna ce i-a spus un coleg ca nu exista si simplu i-am explicat ca cine nu crede nu primeste.

Bun...de la a fi roman am trecut la copilarie si apoi la ceea ce e prezent. Incepem sa ne dezmortim de dupa iarna grea si inzapezita dar si frumoasa. Si a mai trecut o iarna si vine urmatoare, se misca cu pasi repezi de parca vrea si anul sa se duca...sa se tot duca si nu o sa mai vina... inca o primavara castigata la loz , zic si eu asa...ca suntem pe pamanat si maif acem cunostinta cu cati-va ghiocei ce iasa veseli din pamant.

O primava frumoasa!!!

Copii

   Noi suntem copii si la randul nostru avem copii.

Parinti din lumea intreaga se zbat pentru viitorul copiilor, se zbat pentru ai oferi tot ce e mai bun pentru copiii lor, un parinte isi priveste copilul ca pe o realizare , ca pe o comoara si se uita la el ca la un miracol ce poate exista pe acest pamant. Desii din pacate sunt si oameni ai caror sange nu este rosu, au un sange argintiu care nu are nici o culoare, care nu au constinta sau sunt adusi in situatii sa isi omoare copii cu sange rece, e trist...foarte trist. De cate ori ma uit la cate se intampla in lumea asta cu copiii abandonati prin gunoaie...abandonati ...cum se numesc acei oameni? Si asta ma refer direct la femei...cum se numesc? Sa nu le dam nume, sunt mame...hm...mame...nu e bine spus ... ca nu sunt mame...nici animale ca e prea dulce sa le spunem asa, animalele isi apara puii si totusi nu le dam nume...nu avem asa ceva... Lacrimez cand vad un copil mic si neajutorat, ce vina au acesti copii? Nu, nu vreau sa intristez pe nimeni, incerc sa incurajez mamele sa-si ocroteasca copiii si chiar daca nu este situatie financiara sa ii tina aproape de suflet, sa ceara un ajutor numai sa nu isi lase copiii pe drumuri. Am cunscut un caz, un caz real, nu o pot numi prietena, e o femeie, femeia X care nu are nume, ca nu stiu ce nume sa ii pun. A ramas insarcinata si a nascut la un spital unde a fost incurajata de asistenete sa dea copilul pe maini straine chiar daca...m-am zbatut sa nu isi lase copilul...am incercat din rasputeri sa ii fac un bine. S-a intamplat asa...am tinut legatura cu ea si am incercat sa ii explic ce inseamna un copil pe lumea asta...i-am promis ca o ajut sa isi creasca copilasul, atunci cand a nascut mi-am dus fetita la gradinita si am umblat de nebuna prin tot orasul si de la tetine la scutece...cadita ... hainute...si cand i-am dus o parte din ele la spital m-a imbucurat sa imi spuna ca alapteaza pe baietelul care il nascuse si i-am spuns ca voi veni si ii voi aduce mai multe lucruri si o voi ajuta in continuare chiar voi sta cu cel mic ca ea sa poata sa mearga la serviciu...cred ca am greist, am pus suflet si cand am ajuns acasa m-a sunat si mi-a spus ca l-a dat. CUM????? Nu imi venea sa cred am crezut ca pica cerul pe mine, am crezut ca pic din picioare, l-am sunat pe sotul meu sa ii spun , se scarbise si el ca barbat de ceea ce auzise, nu ne venea sa credem, cale de intoarcere nu mai era, chiar daca i-am propus sa ii crestem copilasul. E pacat ca un an de atunci si cu suspine ma gandesc si acum la cel mic. Am auzit ca ea vrea sa isi faca un rost in viata dar copii ea nu va mai face. Deci o mai numim mama? Sau femeie? Nu, nu pot spune asta, nu are nume.

Ma uit la fetita mea si cand o mai critic o fac din iubire pentru ea, chiar daca ma doare sufletul dar incercam sa ii aratam dragostea nostra nu prin ai cumpara jucarii, trebuie sa inteleaga ca nu asta e iubire, iubirea noastra pentru ea este ca am aduso pe lumea asta cu dragoste si o protejam din dragoste.

Eh si iarasi ajung sa ofetez ca ma gandesc ca nu toate femeile suntem asa...nu putem fi perfecte si eu gresesc.

Cine are constinta sa mai dea si la altii...altele...vorba vine sa le dea, sa incercam sa incurajam cat mai multe persoane din jurul nostru, de multe ori o vorba face minuni!

Tinerete fara batranete

by Ramona C. on March 16, 2011

Blog ... este un blog...am atatea idei si totusi nu stiu ce sa scriu...e doar un blog si as incerca sa astern pe pagina multe cuvinte...multe idei...si nu stiu cu ce sa incep, se spune ca toate au un inceput dar...daca ma apuc de scris si nu ma mai opresc? Sa incepem cu inceputurile noastre...

                                                     Tinerete fara batranete...  

          Cum poate sa treaca viata asta ca si cand nu ar mai fi fost? Cand stam si ne gandim ca acum ne jucam ...alergam...ce repede au trecut anii ......si totusi au trecut pas cu pas ... de nici nu ne imaginam cum si cand??? Ma uit in urma si imi dau seama ca mi-au trecut atat de repede anii si ma uit ca acum aproximativ 6 ani am dat viata unei fetite pe care o strangeam la pieptul meu si imi ziceam sa nu pierd nici macar o particica din clipele acelea, sa vad cum respira sa ii cunosc bataile inimii sa ii cunosc orice scrancet pe care il avea si au trecut anii de parca a fost ieri ... acum ma uit la ea ca incepe sa imi dea idei chiar daca sunt cateodata constructive sau naive ... o privesc zilnic si imi dau seama ca pe zi ce trece anii nostrii trec si se tot duc ... dar totusi ma simt de parca as avea 18 ani nicidecum varsta care o am ...   chiar daca se vede totusi ca sunt mai in etate...hm...etate...nu prea imi place cum suna dar asta este , nu ma simt si gata! Privesc spre viitor ca as intineri nicidecum ca as imbatrani , ce zici cititorule, te simtit asa? Simti ca atunci cand soarele iti surade te simti tanar si parca o energie iti acapareaza ziua...te simti liber...fericit...

          Cand simtim tineretea fara batranete atunci avem si sanatate , un plus de energie te tine sigur pe tine si sanatos...asa simt eu si asa cred ca este...buna dispozitie ma tine departe de multe boli pe care le intalnim la fiecare pas si cand vad un om ingandurat si incercat de viata incerc din rasputeri sa il fac sa se simta bine... sa incerc sa il fac sa zambeasca... ceea ce ma inconjoara ma reprezinta si atunci ma straduiesc sa ridic moralul multor persoane care de multe ori imi spun ca rad mai tot timpul dar asta o spun cu rautate si cum se da "ignore"? Simplu cum zicem noi de copii "pe o ureche imi intra pe alta imi iasa" Asa am fost din totdeuna si asa voi fi pana cand...cesul...imi va suna asa ca la oricare dintre noi si chiar de voi avea 100 de ani voi lasa scris ca am murit de tanara ... tineretea sufletului ... TINERETE FARA BATRANETE!!!